Ads 468x60px

duminică, 15 noiembrie 2015

Gând despre actul terorist din Paris




Nenorocire după nenorocire.
-din nou opinii și păreri-



               Și iată că din nou punem un semn de doliu pe paginile online, pe rețelele de socializare, pe mașini, instituții ș.a. Mă bucură din nou faptul că simțim unii cu alții și chiar la nivel mondial se arată compasiune pentru locuitorii Parisului, oraș care a fost terorizat în data de 13 noiembrie. Arme, bombe, zeci de oameni morți, alții răniți, tensiune, disperare, strigăte, sirene, alarme, bălți de sânge...masacru. 
               Chiar dacă nu a trecut bine incidentul din clubul bucureștean Colectiv, vedem cum acum o altă țară plânge cu lacrimi amare morții lor și împreună cu ei plângem și noi, deoarece avem și noi acolo 2 oameni care au decedat. Da, trăim nenorocire după nenorocire. Poate spunem că este una de o amploare mai mare și nu contest acest lucru, însă vreau să vă spun că nenorocirea, mică sau mare, tot nenorocire este. Cum plângeau mamele în București, tot așa plâng și la Paris; multe sau puține...sufletul este tot de mamă. Acum se caută cifre, se caută date exacte, se fac iar statistici, investigații, iar teroriștii sunt gata să atace în alte părți prin multe alte modalități. 
               Am citit faptul că toată lumea s-a focalizat pe Franța, iar în Nigeria a avut loc un atentat mult mai mare. Facebook-ul meu e plin de steagurile Franței peste poza profilului prietenilor mei și se ridică multe întrebări acuzatoare: De ce pentru francezi? Când a fost la Colectiv de ce nu s-au pus? Unde este compasiunea pentru Nigeria? și înțeleg aceste nedumeriri...

               Nu mi-am propus să scriu mult, ci doresc doar esențialul să-l înțelegem cu toții. Atâta timp cât Dumnezeu este de partea poporului român, nimeni nu ne poate face nimic. De aceea doresc să vă provoc să-L căutăm mai mult pe El și să-L cunoaștem atât de mult încât să ne facem una cu puterea învierii Lui. Da, ne putem ruga pentru oamenii care au nevoie de o îmbărbătare, dar putem mulțumi că peste țara noastră încă este pace!
               Războaie? Auzim de ele de mult timp și iată că aceste vești sunt tot mai dese, dar iată că Biblia spune că încă nu va fi sfârșitul. Dacă noi vom cădea acum cum ne vom ține în picioare mai încolo? Vreau ca poporul nostru să înțeleagă faptul că nu mai e mult, dar atât cât mai e trebuie luptat și nu împotriva cărnii și a sângelui.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu