Ads 468x60px

marți, 13 octombrie 2015

Jurnal

Sursa: aici




Bărăteaz (TM)
 (locul unde slava lui Dumnezeu coboară în mijlocul celor puțini)



             
               De ceva timp nu am mai fost prezent în mediul online, mai ales pe blog, dar în ciuda acestui fapt, doresc să revin cu un articol de jurnal (dacă îl pot numi așa) de misiune. 
               În duminica din data de 11 octombrie 2015 am fost împreuna cu un grup de frați într-un sat la aprox. 35km de Timișoara pentru a sluji celor prezenți la adunare în acea dimineață. Era frig afară, dar în inimi era căldură.
1               Mare mi-a fost mirarea ca, ajungând în biserică să văd pe un frate încărunțit de ani în fața adunării ținând ora de rugăciune. Acest bărbat avea vocea puțin răgușită și se simțea că îl încearcă o răceală. În simplitatea cuvintelor pe care le pronunța, ne-a condus într-un ceas de rugăciune fierbinte. Știam că Dumnezeu este acolo. Cine îl asculta pe vârstnicul care tocmai               
începu a citi din Biblie? Noi...3 frați slujitori, soția unuia dintre acești frați și...3 surori din sat. Mai apoi, acest om, a lăudat pe Dumnezeu recitând poezia Tâlharul. A fost un moment emoționant.
          A venit și timpul meu să slujesc prin cântare. După mine a urmat o soră care lăuda pe Domnul și mulțumea pentru tot binele de care are parte de când Îl slujește pe El. Sora aceasta este singura întoarsă la Dumnezeu din casa ei, dar laudă pe Dumnezeu și se roagă cu lacrimi fierbinți pentru soțul ei și fiul ei. Doresc să citez ceea ce ne-a spus înainte de plecare: „Auziți! Acum în octombrie se face anul de când doctorii mi-au spus ca să plec acasă că nu au ce să îmi facă deoarece cancerul din trupul meu mă va băga în pământ. Uitați-vă la mine că sunt plină de viață și laud pe Dumnezeu că numai El este Acela care mă ține în picioare!” Duminica următoare (18 oct) va fi botez la biserica din filiera căreia face parte și această micuță comunitate. La acest botez, o femeie din satul Bărăteaz va declara pe Dumnezeu ca Domn și Mântuitor în fața martorilor văzuți și nevăzuți. Sora despre care am spus mai sus că au trimis-o doctorii acasă a spus și următoarele cuvinte: „Și dacă nu am mașină cu care să mă duc să asist la botezul surorii mele din biserică, eu o iau la pas și tot mă duc!” Am văzut ce înseamnă dragostea față de aproapele. A și slujit prin poezie și...atâta pasiune a pus în fiecare vers încât simțeam fiorul adânc al slavei lui Dumnezeu.
               Când a ajuns timpul predicării Cuvântului lui Dumnezeu cu toții îl ascultau cu mare interes pe fratele Cristian Bursan. Acesta a predicat din Filipeni 3:12-14 și a încurajat micuța adunare să nu privească înapoi și să se arunce în brațul lui Dumnezeu așa cum sunt ei, cu toate scăzămintele pentru că doar așa vom ajunge fiecare la ținta noastră, Isus Hristos.  
               Cel care se ocupă de această bisericuță este Cristian Pârjol, absolvent al Institului Teologic Penticostal București și slujitor devotat lui Dumnezeu. Am vazut slujirea lui din cadrul serilor de tineret a bisericii din Timișoara,
dar în slujirea acestor oameni pune atât patos ca și cum ar sluji în fața a câtorva mii. Am învățat încă o dată că nu un număr imens contează, ci calitatea pe care o dai slujirii deoarece lucrarea pe care o faci nu te înalță pe tine, ci este făcută pentru a-L prezenta oamenilor pe Dumnezeu. Fratele Cristi P. slujește împreună cu soția lui în această biserică.
         
              De scris aș putea să mai scriu multe, însă îmi doresc un lucru pentru acești frați și anume să își păstreze focul aprins pentru Dumnezeu și sinceritatea pe care o au în relația cu El, dar și cu cei din jurul lor; cât despre fratele Pârjol, doresc harul lui Dumnezeu să-L cuprindă tot mai mult și să continue această lucrare condus fiind de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Amin!                               

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu