Ads 468x60px

miercuri, 29 aprilie 2015

Tabără Creștină 2015

Râul Mare - Retezat

Tabăra Tinerilor Creștini „La Cortul Întâlnirii”
Unde? - Râul Mare-Retezat
Când? - 1-6 august 2015
Cât? - 40 de lei taxa de participare
Invitați speciali: Cristi Boariu, Oti Tipei, Silviu Cornea, Claudiu Todeciu, David Lela, Adi Mocan, Dorel Goraș, Gelu Boantã, Betpraise

Pentru mai multe detalii vizualizați video-ul de promovare! 

marți, 28 aprilie 2015

27.04.2015

sursa: aici


Dumnezeul tău te-a făcut puternic
Psalmul 68:28     




Oricât e greul care încă-l duci,
Amarul tot și lacrima tristeții
Să nu te lași, să nu renunți
Căci vin și zorii dimineții.
Veni-vor raze de putere
Când simți că trupul ți-e slăbit 
Și-n stropi fierbinți cu mângâiere
Va spune Domnul: „Ești iubit!”
Tu ești puternic, nu te teme
Căci te-am sădit în palma Mea,
Iar scutul dragostei supreme
Va fi mereu tăria ta.

Îți doresc o săptămână plină de mângâiere și putereputere - Diana P.

joi, 16 aprilie 2015

Și se pune o-ntrebare



Sursa: aici


Ce este viața?


          Astăzi am provocat niște tineri să-mi dea răspunsul la întrebarea aceasta. Răspunsurile au fost multiple. Voi scrie aici câteva dintre ele:
          1. Viața pentru mine este comparată cu un examen. Dacă reușești să îl iei primești cununa veșnică pentru care toți alergăm! - dar totuși...nu te poți mulțumi cu o notă de trecere, un 5 amărât...
          2. Pregătire pentru Rai. - da, multe sunt încercările sau probele care trebuie trecute, probe în care a spus chiar Isus Hristos că nu ne va lăsa cu niciun chip.
          3. Un dar de la Dumnezeu.  - da, este un dar care l-am primit fără nicio plată, dar noi ce dăruim în schimb?!
          4. Pentru mine viața este ca o sală de teatru. Cei din jurul tău sunt spectatorii, iar tu trebuie să joci un rol pentru ca fiecare să fie mulțumit. Pe scenă nu ești tu, ci în spatele cortinei se găsește persoana ta. Cum e în realitate o sală de teatru? În partea unde stau spectatorii este semiîntuneric, o lumină slabă care împiedică pe unul sau pe altul să cadă pe scări sau să se lovească. Pe scenă este plin de culori vii și jucăușe, iar în spatele cortinei este totul gri, mohorât și o atmosferă supraîncărcată cu energie căreia nu prea îi poți spune pozitivă. După ce reprezentarea s-a terminat, sala(spectatorii) pleacă, dispar...sala se va aerisi, cortina nu va fi deschisă și va lăsa aerul să intre și în culise. Asta înseamnă partea în care rămâi cu Domnul Isus și Îl lași de fiecare dată, după fiecare zi să facă curățenie. Ziua este o reprezentare a unei piese de teatru. Niciodată un actor nu o să explice unui spectator de ce în spatele cortinei e așa cum e... - da, este o reprezentare minunată.
          5. În scurte cuvinte pot spune că viața este plăcerea de a-L cunoaște pe Dumnezeu. - da, nimic mai mult!
          Personal, am spus că nu pot să dau o definiție vieții. Viața este tot ce este mai sus, dar parcă nu este pe deplin înțeleasă. Ce faci în viață? Ne-ngrijorăm de orice lucru...mai ales când în dreptul tău sau a unei persoane dragi se pune un diagnostic greu de pronunțat sau când ai faliment financiar sau atâtea și atâtea exemple...
          Un sfat am, o îndrumare, o motivație:  Căutați mai întâi Împărăția Cerului... și bucură-te pentru fiecare clipă care o ai aici pe pământ pentru că ea ascunde șansa apropierii de CER.
          Alergăm și de multe ori ne-mpiedicăm, dar ne continuăm alergarea care parcă nu duce nicăieri. Această alergare ce înseamnă? Cred că trebuie să ne punem fiecare întrebarea: Ce este viața? sau Ce am făcut în viața mea până acum? Vom pune în balanță tot ce am făcut pentru Domnul și ce am făcut pentru cele trecătoare. Răspunsul ni-l vom da fiecare...

Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit;
 dar alerg înainte, căutând să-l apuc, 
întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
Filipeni 3:12                                    


sâmbătă, 11 aprilie 2015

Ai făcut-o și pe asta...

Sursa: aici




Iuda, 
ce mai ai de gând?


          

          
          Chiar dacă Hristos a știut că Iuda, cel care a întins mâna-n farfurie cu Învățătorul, în scurt timp Îl va vinde, chiar dacă știa că va veni o gloată cu făclii și arme ca după un tâlhar, El a așteptat în tăcere și personal a dat cina ca aducere aminte a ceea ce urma să se-ntâmple în momentele imediat următoare.
          Iuda, ce mai ai de gând? Oare nu ți s-a tăiat pofta de mâncare în momentul în care Isus te-a numit ca vânzător? Oare nu ai avut buzele blestemate? Cu acele buze ai târguit niște arginți amărâți care nu ți-au folosit la nimic după moarte și tot cu buzele acelea ai dat ca semn, oglindit într-un sărut...ai mai putut săruta pe Acela care ți-a spus cândva: „Vino după Mine!”, iar tu acum Îl trimiți în gura leilor?
          Iudo, Isus ți-a întins paharul de iertare, o iertare prin sânge sfânt de Miel junghiat. Iudo, Isus ți-a întins azima și tu ai frânt trupul lui Hristos. Iudo, ai fost descoperit, dar tot nu te-ai oprit. Iudo, Isus este viu...tu cum mai ești?

luni, 6 aprilie 2015

06.04.2015

Sursa: aici


Este vremea ca Domnul să lucreze
Psalmii 119:126        



E-aproape vremea biruinței tale,
Și clipa marii bucurii să vină,
Dar n-aștepta cu-ngrijorare
Și-ai să primești, crezând, lumină.
Să nu te lași zdrobit de îndoieli 
Și nici căzut în deznădejde,
Fă doar un pas acum spre El
Și vei vedea c-o să lucreze.
Alungă-ți gândul care spune,
Că ești prea slab în încercare,
Fiindcă-n cer lângă al tău nume
A scris chiar Domnul: ÎNDURARE!

Îți doresc o săptămână cu multă pace! - Diana P.

duminică, 5 aprilie 2015

Isus în Ierusalim

Sursa: aici


„Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

       
          Și din nou am ajuns în pragul unei sărbători. Ne bucurăm pentru că intră Isus în cetatea cea sfântă. Este primit cu bucurie. Ramuri de finici așezate în fața Lui! Dansuri, cântece de bucurie, mai ceva ca la zilele cetății. Isus intra și nu spunea nimic...
          Văzând efectul de turmă, care din trecut funcționează până astăzi, Isus a venit în smerenie pe măgărușul neîncălecat de nimeni până atunci. Pare ciudat...un Rege să intre călare pe măgar; El trebuia să intre pe un cal puternic, îmbrăcat în haine demne de un rege (după cum ar spune unii), dar nu...a vrut să fie El și nu să se dea drept altul. 
           Matei spune că atunci Isus S-a îndreptat spre Templu. Acolo a scos afară pe vânzători, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani deoarece nu I-a plăcut ceea ce vede: dintr-o casă de rugăciune, Templul a ajuns o peșteră de tâlhari.
          Nu vreau să insist mult pe ceea ce s-a întâmplat atunci, ci vreau să spun câteva gânduri despre ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Acum, pentru a fi un om primit bine, trebuie să ai eticheta de la costum la vedere, mașina cu mulți cai putere și relații cu cei din peșteră. Și în zilele noastre, Isus, este primit de Florii, iar peste o săptămână este dat la moarte. În momentul de față, se caută oameni care să dea ceea ce au pentru Isus, așa cum a făcut proprietarul măgărușului, dar din păcate ne ținem inima legată prea mult de ce este pe pământ.
          Isus a intrat în cetate și a fost primit în ropote de aplauze, dar a fost primit de aceia care nu-L cunoșteau. Anul acesta, în 2015, ce dorești? Încă te mai întrebi „Cine este Acesta?” sau ieși înaintea Lui și-I spui „De când te-am așteptat, Isuse!”. Anul acesta te mai înhăitezi cu cei din jurul tău sau vei spune la fel ca orbul „Eu una știu...”. Mai este o săptămână, ce vei face? Oare îi vei mai bate un cui pe cruce sau Îl vei chema în viața ta și-L vei ruga să mai lase din sângele Său peste tine?
          Este alegerea ta! Alege să trăiești! Isus dorește a intra!

miercuri, 1 aprilie 2015

Și nu-nțeleg...

Sursa: aici



Pieton printre mașinile de curse



          Observ tot mai mult că lumea aleargă într-o parte și-n alta pentru a-și face un rost pe acest pământ uitând că la final, de aici, se va ridica doar fumul și va rămâne doar cenușa. Grabă prin trafic, grabă prin instituții, puhoi de oameni care aleargă și nu găsesc rezolvare nici la judecătorie, nici la finanțe, nici la firmele de curierat etc. Totu-i goană după vânt!
          De curând am văzut o imagine care arăta două uși. Pe una scria „Biserică”, iar pe cealaltă scria „Dumnezeu”. În fața celei pe care scria biserică erau o grămadă de oameni, iar la cea pe care scria Dumnezeu erau 2-3. Această imagine arăta o realitate a vremurilor noastre. Ne punem nădejdea în om. Uităm să ne clădim mai mult relația pe care o avem cu Dumnezeu și nu-L lăsăm pe El să crească în noi, micindu-ne eul nostru tot mai mult.
          Pe Dumnezeu nu-L găsești dacă Îl cauți doar de Paști și de Crăciun, uitându-L până la următoarea sărbătoare. Să căutăm mai întâi Împărăția Cerurilor și toate aceste lucruri ni se vor da pe deasupra! O motivație mai directă pentru a merge înainte și pentru a aprinde în inima noastră dorința de cer nu cred că este.
          Sincer...prefer să fiu un pieton care să merg încet, dar sigur spre Hristos, decât să urc într-o mașină de curse care va circula cu multă râvnă spre focul iadului.