Ads 468x60px

miercuri, 25 februarie 2015

Prea comod..

Sursa: istoriiregasite.wordpress.com

Și pentru mulți dintre noi fotoliul este prea comod...


       Am stat și am privit zilele acestea video-ul în care cei 21 de creștini au fost omorâți pentru credința lor. Recunosc, cu greu l-am privit până la capăt. În aceste momente mi-au venit în minte diverse versete, imagini, provocări. În mintea mea am fost regizor, director și personaj în ceea ce însemna filmul acesta în care puteam să mă aflu și eu.
       Mi-a venit în minte video-ul făcut în videoclipul lui Cătălin Lup la cântarea „Eroii credinței” cu imagini preluate din filmul „Quo Vadis” (link) și m-am gândit că acolo, pe arene erau spectatori, erau lei care care erau înfometați, erau lacrimi, era prezentă o legătură de familie între cei dați la moarte (chiar erau atunci frați și surori în Domnul) și nu în ultimul rând erau rugăciuni înălțate către Dumnezeu prin credință, rugăciuni care nu cred că erau de genul: „Doamne, scapă-mă!”, ci erau acele rugăciuni: „Doamne, primește-mi sufletul!”. Ei vedeau cerul deschis și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7), la fel ca Ștefan. Ei cântau pentru că se întâlneau cu Acela pe care Îl așteptau. Ei, ei știau că dacă doreau să-și scape viața o vor pierde, dar dacă în momentele acelea își pierdeau viața pentru Hristos, pe baza mărturisirii de credință, erau încredințați că o vor câștiga (Matei 16:25). Ei...
       Acum am făcut o paralelă cu unele personaje de acolo și cu cele pe care le vedem acum, în zilele noastre, cu cei care sunt prigoniți. Și acum sunt spectatori; și acum sunt dintr-aceia care conduc aceste grupări și se hrănesc cu sângele celor neprihăniți; și acum sunt fel și fel de moduri de persecuții, de torturi, de chinuri...ceva este diferit. Acum suntem și noi, eu și tu! Nu, nu putem lupta împotriva cărnii și a sângelui, pentru că nu este treaba noastră (Efeseni 6:12a), dar suntem aceia care trebuie să facem rugăciuni pentru toți oamenii, da...putem să ne rugăm pentru ei. Nu-i cunoaștem personal, dar suntem frați în Domnul. Dumnezeu ne cunoaște pe fiecare în parte. În cer ne vom bucura când îi vom vedea pe acești 21 și ceilalți frați ai noștrii care sunt persecutați în lumea toată pentru că putem lupta cu ei. Putem să ne rugăm pentru casele lor, pentru cei din jurul lor, pentru întreaga omenire, ca prin aceste fapte să vadă fiecare că Dumnezeu a fost, este și va fi viu în vecii vecilor.
       Haideți, dar, să privim și la viețile noastre. Cât de ușor ne este să spunem că suntem creștini! Cât de ușor ne este fiecăruia să avem prieteni cărora să le spunem unde mergem noi la biserică, unde ne rugăm și pe la cine mai avem câte o părtășie! E ușor acum și totuși multora le este rușine! Atunci când ne vor arăta cu degetul și vor spune: pocăitul să ne bucurăm deoarece ei văd ceva diferit și acel ceva diferit nu ești tu, nu sunt eu, ci e Hristos. Și totuși, praful este de două degete pe Biblia multora, predicatorii vestesc Evanghelia, dar puțini sunt aceia care mai spun că Domnul este și un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos (Deut. 4:24), predicând doar o evanghelia a prosperității. Duhul Sfânt de mulți nu mai este cerut pe motiv că nu mai este nevoie de El. Nașterea din nou este confundată cu un duș, o spălare în apa baptistierului. Haideți să ne trezim cât încă se mai poate!
       Spunea o cântare: „Eu simt că vine Domnul...” și parcă ne este tot mai greu să spunem Maranata (Vino Doamne Isuse!). În Numele Domnului Isus vă rog, chiar mie îmi spun acest lucru prima dată, să ne rugăm pentru toți oamenii, pentru bisericile noastre, pentru casele noastre și multe motive sunt, pentru a putea trăi, cât ține de noi, în pace cu toți oamenii (Romani 12:18), pentru că este de datoria noastră. Să fim părtași cu Hristos! 
       Dumnezeu să binecuvinteze pe fiecare dintre noi și să ne ajute să facem tot ceea ce este după voia Sa și orice s-ar întâmpla, să putem spune: „Eu sunt al Domnului și Domnul mă așteaptă. Ce îmi pot face niște oameni când Dumnezeu are totul pregătit pentru mine sus în ceruri?!” Să nu ne dăm așadar cununa care ne este pregătită în ceruri pentru o slavă deșartă, trecătoare pe pământ, care va pieri o dată cu toate lucrurile care vor arde.
Amin!


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu